Preluca Maraton

La indrumarea prietenului meu Andrei am luat hotararea sa particip la MTB Preluca, stiind ca Andrei este un tip serios m-am si inscris la maraton impreuna cu inca trei prieteni Cristi, Florin si Oly pe care i-am convins eu.

In ultima clipa am luat hotararea de-a nu pleca cu o zi inainte, asa macar am mai facut ceva economie de bani la bugetul oricum auster. Intalnirea ne-am dat-o la benzinaria Mol ora 6 dimineata, bineinteles ca unul din baieti care trebuia sa vina a adormit si am plecat fara el. Drumul a fos ok pana la Copalnic Manastur.

Cand am ajuns nu dupa mult timp am si putut sa platim inscrierea si am primit numerele, aici tebuie sa subliniez ceva si anume ca Florin a fost un domn si anume el deja era acolo de o zi inainte si putea sa se insrie si nu a facut-o ca sa ne inscriem impreuna, iar noi nu l-am asteptat si nici nu l-am inscris asa ca RUSINICA-RUSINICA!!! Andrei cu asociatii lui au pregatit un stand frumos cu Isotonicul folosit de catre echipa de schii a Austriei, fiecare concurent a putut consuma cat a vrut, mai mult de atat ei au si sponsorizat cu produsele respective competitia, dar din pacate nici macar un strop de isotonic nu a ajuns la punctele de alimentare!!

Ce sa spun despre organizare: Mihai care si-a luat inima in dinti si a organizat competitia, din cate am vazut eu este un tip care vrea sa faca ceva in tara asta, dar nu are cu cine si din motivul asta a iesit un pic ciudat competitia. Dar sa nu uitam ca a fost si prima competitie organizata de MTB si neavand experienta au fost si gafe. Pacat ca in Romania nu prea se intelege ce este voluntariatul, adica sunt prea putini care fac ceva fara sa fie platiti si din aces motiv este foarte greu pentru unii sa organizeze competitii, poate va intrebati de unde stiu atatea despre competitii, din simplul fapt ca impreuna cu cativa prieteni mai organizam si noi evenimente sportive.

Dupa ce am ajuns dupa cate am spus primul lucru a fost sa ne inscriem dupa care am descalecat bitele de pe masini, fiecare a mai facut cate un reglaj de ultim moment si a inceput asteptarea startului.

Nu stiu de ce eram foarte relaxat, nu am avut nici un pic de emotii, in schimb abia asteptam sa se dea startul.

La start noi prietenii ne-am pus ca oile, fiecare unde a nimerit, era mai bine sa stam impreuna, stiu ca oricum dupa cativa metri fiecare era pe drumul lui, dar macar la start ne puteam incuraja.

Cand sa dat startul, din prima clipa m-am luptat sa ajung in plutonul din fata cu cei care incercau sa duc trena. La inceput ritmul nu a fost unul mare si chiar mi-a convenit asa, macar incet, incet am intrat in ritm. La un moment dat am depasit vreo trei concurenti care pe ungureste au spus “lasa ca astia-s de aia care trag acuma si imediat sunt gata”. Nu am comentat remarcile lor, ie-am lasat in urma si atat, nici nu i-am mai vazut, doar dupa ce am ajuns la sosire au ajuns mult in urma mea. Nu dupa mult timp a venit prima urcare inca eram pe asfalt, unde spre surprinderea mea mi s-a alaturat un tip foarte simpatic si mi-a propus sa rulam impreuna, ce-a ce nu mi-a propus nici unul din prieteni, am si rulat impreuna o bucata de timp dupa care l-am pierdut. Dupa aceasta urcare a urmat o coborare tot pe asfalt unde vitezele noastre erau undeva la cca. 65-70 km. Si de aici incep greselile organizatorului, in timp ce noi rulam cu astfel de viteze ne apropriam de un grup de oameni care stateau linistitii pe marginea drumului, insa cand am aujuns la cca. 10-20 m de ei au inceput sa ne faca semne ca trebuie sa viram brusc la stanga noastra si sa parasim asfaltul,. Cred ca va inchipuiti ce ambuscada a fost acolo, multi dintre noi era sa cadem. De aici am rulat doar pe macadam; ce sa spun era un traseu foarte frumos, placut chiar si pentru concurs. In aceasta zona Oly avea ceva probleme la schimbatorul fata, asa ca am si incetinit un pic sa il intreb daca il pot ajuta cu ceva. A spus ca va rezolva el problema. Nu dupa mult timp l-am depasit si pe Tudor care si el avea probleme. De aici am rulat cu cca. 4-5 competitori mult mai tineri ca mine, sincer m-am simtit minunat; rulam intr-un ritm care imi convenea. Din cate am consultat inainte harta in scurt timp trebuia sa urmeze prima catarare adevarata; asa a si fost, a si inceput sa se rupa plutonul fruntas, aici trebuie sa subliniez faptul ca a fost un tip de 41 de ani care a pedalat mai bine la urcare ca mine!!! Oricum eu eram multumit de cum decurgea pana in acest moment concursul, desi iar trebuie sa ma plang de marcaje care erau insuficiente si nu numai ca a fost aleasa o culoare care pe verde se pierde (galben). Panglica respectiva era pusa la inaltime mare si foarte foarte scurte, abia se vedeau. Am ajuns la un moment dat la o intersectie unde nu era nici un fel de marcaj, in ce directie continua traseul, asa ca am pierdut aproximativ 5-10 min. pana m-au ajuns cativa competitori printre care se afla unul din zona si ne-a spus ca-i ok daca luam in stanga. Nu dupa mult timp m-am intalnit cu organizatorul care ne-a atras atentia ca cca. La 500 m trebuie sa viram la stanga, unde tot nu era nici un marcaj, nu pot sa va spun ce nervos am fost pentru faptul ca am pierdut timp, din nou trebuia sa recuperez. Sincer m-a si scos din ritm, am si vrut sa abandonez sa ma duc la organizator sa ii spun cateva, dar pana la urma ma calmat un coleg ciclist si ii multumesc. Am tot asteptat primul punct de control si alimentare care de fapt nici nu a existat!!! Atentie au fost ciclisti care au baut din balti apa, nu mi se pare normal, altii au fost serviti de catre prietenii nostrii care erau la jumatatea traseului si ii ajutau cu ce puteau pe competitori.

Imi pare rau ca trebuie sa scriu aceste lucruri dar acesta este adevarul!! Primii care erau in fata nu au intalnit nici un punct de alimentare. Am facut si eu o greseala, am indulcit prea mult apa care o aveam eu in bidon si nu am putut bea destul lichid! Dar hai inapoi la pedalat si dai si dai, pana cand iar m-am pierdut, pot sa spun ca iar din cauza marcajului, intreb eu ce ar fi facut orice competitor care ar rula la viteza pe un drum forestier care vireaza la 90 de grade si de fapt traseul continua inainte peste un razor si o vale in padure!! Aici am avut noroc ca dupa o coborare de 1 minut am intalnit cativa concurenti care urcau deja suduind marcajele asa ca am facut repede stanga imprejur si dai la cautat traseul si iar ne-a ajutat un intarziat care era din zona si ne-a spus ca pe unde sa continuam, sincer prima oara nu mi-a venit sa cred. Mie mi-a placut locul in care a continuat traseul chiar daca eram nervos, macar faptul ca era tehnic m-a calmat si mai ales ca am putut sa ma distantez de urmaritori. Colegul nostru Andras a rulat aproape tot timpul cu mine, adica eu l-am depasit de vreo trei ori la urcari si m-am si distantat considerabil. Dar le cele doua ezitari ale mele, adica cand m-am pierdut, a recuperat si a si tasnit in fata, asa ca am avut de lucru sa recuperez. L-am ajuns, dar la ultima coborare el a mers mult mai bine si a ajuns in fata mea cu 5 secunde, bravo lui!!!

Ce sa va mai povestesc un ciclist a fost lovit de un cal, adica spre norocul lui (sau nu) cadrul de carbon care a costat 4800 RON; va dati seama ce fericit e omul. Altii au fost biciutii de localnici si din cate a povestit un ciclist, un satean a fugit dupa el cu toporul!! Pacat de tara asta ca ii asa de frumoasa, oare cand vom avea un pic de toleranta unii fata de altii si cultura? Horea prietenul nostru a venit cu o idee grozava „mai bine sa adunam bani si sa mergem afara in strainatate la doua trei competii”, dar macar bine oragnizate si cu oameni care nu te asteapta cu bici si topoare, in schimb te aplauda indiferent de numarul de concurs!! Dar hai sa uitam ce a fost rau si sa ramanem doar cu lucrurile frumoase si bune!!!

Cu prietenie,
Kertesz Jozsef Levente

Altii care au mai relatat despre competitie:
Max: Preluca - Cronica de cursa … dezastru