XC Cup Tg-Mures

Sambata impreuna cu Tamas, Andras si sotia mea am pornit spre Tg-Mures. Vremea era frumoasa asa ca eram increzatori si abia am asteptat sa ajungem pe platoul “Cornesti” din Tg-Mures. Odata ajunsi la fata locului am descalecat “calutii” de pe masina, ne-am schimbat hainele si dai bice pe traseu in recunoastere.

Noi am crezut la inceput ca nu au terminat de marcat in totalitate traseul, dar pana la urma a ramas la fel si in ziua concursului. Aici iar ii felicit pe cei de la Maros pentru organizare!!! Dar hai sa trecem la treaba noastra de ciclisti asa ca am gasit traseul si dai drumu la picioare.

Ce sa va spun, vineri a plouat aproape toata noaptea, asa ca era un noroi de zici ca eram la “Vulcanii Noroiosi” sincer un pic ne-a luat prin surprindere noroiul si mai ales eu recunosc ca nu am o experienta bogata in competitii; sunt un biker amator si nu prea am pedalt in astfel de conditii. Am facut prima tura de recunoastere si eu am luat hotararea de-a schimba cauciucurile. Cu o zi inainte cumpareasem cauciucuri de noroi “Maxxis Meduza” care si-au facut datoria.

Am si exagerat un pic in tura a doua de recunoasere asa ca am si cazut de doua ori. Dupa ce toti trei am parcurs in intregime turul doi de recunoastere, am plecat la cazare cu gandul ca pana a doua zi se va mai usca un pic traseul.

Sincer am dormit foarte rau, incercam sa imi aduc aminte de traseu si sa incerc sa memorez ce urma sa fac la concurs. Dimineata pe la ora 6 a inceput o ploaie de vara (asta sa nu cumva sa fie “praf”) si asa era un noroi de nici nu ai putut umbla. I-am trezit pe baieti pe la ora 7 si le-am dat vestea, Tamas a fost singurul care sa tinut de cuvant; el spusese ca in cazul in care ploua nu participa. Eu m-am inscris; pentru mine era o provocare sa concurez in coditiile care erau.

La inscriere unde din start am avut o mica surpriza organizatorul a luat hotararea sa comasezaze doua categorii cei de pana la 40 si peste, un pic am comentat dupa care mi-am dat seama ca eu de fapt am venit sa concurez. Cu Andras am inceput sa facem cateva ture sa ne incalzim, eu am facut o alegere proasta; mi-am schimbat pantaloni scurti cu niste pantaloni de iarna.

La linia de start nu am nimerit langa nici un cunoscut doar rivalii mei din categoria mea. S-a dat startul, de data asta am fost atent si am intrat pe interiorul primului viraj, acest lucru m-a ajutat sa obtin o pozitie buna pentru continuare. Nu dupa mult timp am si intrat pe traseul propriu zis si dupa cativa metri a si urmat prima coborare: un sir de viraje in forma de S parca erau 4 S-uri, ce sa va spun jos de pe bita si dai la patinat in noroi. Norocul meu ca nu am cazut nici in fata mea nu a cazut nimeni, asa ca a urmat prima urcare, nu una foarte mare dar deja a inceput selectia. Dupa care o alta coborare in care nici nu m-am gandit sa risc si sa pic, asa ca dai pe jos langa bita, alta urcare usoara si iar coborare, unde rivalul meu Csabi m-a intrecut. Acest lucru un pic m-a ingrijorat, asa ca am inceput sa ma concentrez la maxim. Ma uitam si dupa prietenul nostru Andras care era in fata mea la cca. 50 m, dar cel mai important lucru pentru mine era sa nu il pierd pe rivalul meu din ochi. Dar eu ma bazam ca vom intra pe terenul meu favorit , asa ca a urmat imediat prima urcare adevarata. Din cauza noroiului eu nu m-am chinuit, chiar daca cu o zi inainte am urcat pana in capatul pantei, am luat decizia corecta ca nu merita sa pierd energie asa ca am luat-o la goana pe langa bita si asa am depasit cativa concurenti care au invatat repede lectia si au copiat strategia mea. In aceste conditii l-am ajuns si pe Andras din urma, asa ca imediat la coborare eram iar in spatele lui. El a luat ceva avans la coborare dar nu destul sa se desprinda decisiv, apoi au urmat cateva urcari si coborari successive, nu foarte mari, dar din cauza conditiilor dificile era foarte greu sa avansezi. Dupa o coborare mai lunga Andras a luat un avans de cca. 100- 200 m dar a urmat o urcare mai lunga si o panta de cca. 4-8%. Aici l-am prin din urma si din acest moment dus am fost. Am mai ajuns un competitor cu care am mers roata la roata toata competitia. Era un tip simpatic de 21 de ani (juma din varsta mea), el era mult mai bun la coborare dar eu il luam la uracare.

Incepand cu turul doi a inceput si ploaia, (parca nu era si asa un noroi ca abia ai putut umbla in anumite locuri,) dar pentru mine era ok, era bine venita, ma racorea, asa ca nu m-am suparat. Plutonul de ciclisti s-a rupt in multe bucatele. Traseul, mai ales dupa ce a mai si ploat s-a deteriorat de tot. In primul tur daca am fost pe bita 80% in turul doi deja a scazut la 70% si in ultima tura cred ca undeva la 60% restul a fost alergare, parca eram la duatlon. Dupa ce am intrat in turul 3 m-am intalnit pe traseu cu sotia mea si cu Tamas; de la ei am primit incurajari si ma informau ca merg destul de bine fata de altii si nu prea am in apropriere concurent in afara de tipul cu care rulam de mult impreuna. Am luat decizia sa pedalez cu grija si sa nu cad; la cazatura pierzi cel mai mult timp-energie si mai ales din moral. Recunosc ca la ultima urcare la care oricum eram pe jos, am avut un inceput de crampe, noroc ca era chiar inainte de finis si urma si o portiune dreapta usoara. La sfarsitul cursei eram destul de obosit si imi era groaznic de sete in timpul cursei doar intr-un singur loc puteai sa bei cu adevarat, in fata liniei de strat/sosire, asa ca am baut o sticla intreaga de apa dintr-o inghititura dupa ce am terminat cursa. Cei 16,70 de Km i-am parcus in 1:46:37 (ce???!!!!) zici ca am fost la o plimbare, dar conditiile erau grele. Daca as mai face-o odata? Pot sa spun ca da, a fost fantastic. Multumesc celor care au fost cu mine, Tamas si Sotiei mele care imi accepta toate prostiile, de zici ca sunt un adult ramas copil.

Cu prietenie,
Kertesz Jozsef Levente